Enciclopedia plantelor medicinale spontane din Romania – Mihaela Temelie

Descriere

• Contine ilustratii alb-negru n n Exista un numar mare de carti referitoare la plantele medicinale spontane. Pentru ca un nou volum de acest gen sa-si croiasca drum, trebuie sa prezinte aspecte si informatii noi, sa ofere abordarii inedite si exact acest lucru isi propune si lucrarea de fata. n Aceasta carte prin intreaga sa prezentare, se adreseaza in egala masura specialistilor (biologi, medici, farmacisti), dar si publicului larg, oferind informatii noi, bogate si diverse legate de plantele cu importanta terapeutica. Lucrarea incepe cu o prezentare succinta a istoriei utilizarii plantelor medicinale din flora spontana si importantei lor in viata omului, care face obiectul primului capitol Introducere. n Capitolul al doilea Notiuni generale despre plante medicinale contine 3 parti. In primul subcapitol Principii active se prezinta principalele clase de principii active, ca substante tamaduitoare pentru organismul uman. Astfel, se face cunoscuta importanta relatiei: structura chimica – actiune farmacodinamica. De asemenea, se indica metodele sau procedeele de identificare, recoltare, uscare si conservare ale plantelor medicinale in subcapitolul Din farmacia verde in farmacia casei. Pentru ca efectul curativ sa fie cat mai intens, perioada de timp cea mai potrivita pentru recoltarea unei plante medicinale este de mare importanta. De cele mai multe ori trebuie sa se cunoasca si momentul din zi, in care urmeaza sa se faca recoltarea. De asemenea, pentru obtinerea unor produse de buna calitate, se aplica anumite tehnici de recoltare. Un loc aparte in aceasta parte a capitolului il are prezentarea speciala a precautiei fata de plantele medicinale toxice. (In incheierea lucrarii se gaseste si un Index de plante medicinale toxice – denumiri stiintifice si populare) A treia fractiune Forme farmaceutice sub care se administreaza plantele medicinale incheie capitolul cu cateva reguli generale de preparare a produselor din plante medicinale, si prezentarea modurilor de prelucrare, preparare casnica a drogurilor (organele uscate ale plantelor medicinale). Pentru ca plantele medicinale sa fie accesibile celor ce le folosesc, s-a recurs la forme de utilizare a lor in conditii casnice, fara nici un fel de dificultate. Facand un inventar al farmaciei casei , s-a amintit, printre altele, si de masurarea prin cantarire a drogurilor. Cantarul reprezinta in acest sens instrumentul de exactitate. Grosso modo, se poate, insa, recurge si la unele aprecieri cu totul aproximative (de exemplu: o lingura rasa de drog maruntit are aproximativ 5 g, o lingurita de drog sfaramat are 3 g). Utilizarea corecta si la timp a plantelor cu importanta terapeutica sunt conditii nepretuite pentru prevenirea, ameliorarea si vindecarea multor afectiuni. n Al treilea capitol, care este si cel mai vast, cuprinde Plantele medicinale spontane. In aceasta parte a volumului sunt descrise 328 de plante cu importanta terapeutica. Fiecare specie de planta medicinala se legitimeaza cu denumirea p